Vin niște verișori din Germania pe la noi și ne zic că se gândesc să se mute înapoi în România și ar fi interesați de Oradea. Bun, hai să vedeți niște cartiere, niște apartamente, niște prețuri.
Într-un cartier (unde voiam și noi acum câțiva ani să luăm ceva), ajungem din discuție în discuție și la un penthouse de 300.000 de euro.
Și zic, păi ăsta nu e ăla pe care îl văzusem noi acum vreo 3 ani? Era 150 sau 180.000 de euro atunci, parcă.
Da, ăla e, zice doamna vânzătoare de la dezvoltator. Vedeți, dacă l-ați fi luat atunci cu 150, acum ce câștig ați fi avut? Nicio altă investiție nu v-ar fi scos atâta return.
Mda. Cam asta e logica oamenilor.
N-am vândut apartamentul cu 150.000, îl am în continuare la vânzare și după 3 ani, l-am pus la preț dublu, nu se vinde nici acum, dar uite ce investiție.
Am și eu o Mazda 3, o să o scot la vânzare pe OLX cu 1 milion de euro. Peste o lună o pun la 2 milioane și le spun oamenilor să o cumpere repede că se va face 3 milioane luna viitoare.
Cam așa funcționează imobiliarele în România.
Niciun preț nu e real, ancorat în ceva concret. Nici măcar în cerere și ofertă. Sunt sume scoase din burtă. Efectiv scoase din burtă.
Lasă un răspuns